Filosofie Politica


Partidul Conservator

Carta valorilor PC
Pe 3/15 februarie 1880 un grup de 88 de oameni politici, dintre care amintim pe Lascăr Catargiu, Manolache Costache Epureanu, Ioan Emanoil Florescu, Alexandru Lahovari, Titu Maiorescu, Petre Mavrogheni, Grigore Păucescu, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Alexandru Ştirbei, Grigore Triandafil etc., puneau bazele Partidului Conservator din România.
echea tradiţie conservatoare din România este reînviată astăzi. La Congresul din 7 mai 2005 al Partidului Umanist din România, fondat în 1991, au fost adoptate în unanimitate principiile conservatorismului politic.

Conservatorii din România văd fiinţa umană ca pe o sumă de atribute naturale. Libertatea de acţiune, de posesie, de expresie, creaţia umană, onoarea implicând respectul de sine şi altruismul, sunt atribute pe care noi credem că le posedă orice individ. Ceea ce ne revine nouă ca misiune, este tocmai de a face tot ce este posibil din punct de vedere politic pentru ca aceste atribute să poată fi valorificate din plin şi de către fiecare în parte. Dorim să asigurăm aceste libertăţi naturale prin măsuri legislative moderne, democratice, în conformitate cu tot ce a achiziţionat mai bun teoria democratică. Dorim să promovăm capacitatea creatoare umană, oriunde s-ar putea manifesta aceasta, dar mai întâi este necesar să asigurăm libertăţile precizate. Dorim să promovăm un simţ şi un cult al onoarei, astfel încât, în timp, ceea ce reuşeam prin aport legislativ să devină cutumă, fapt interiorizat, caracteristică dominantă a societăţii noastre. Ne exprimăm convingerea că societatea al cărui produs suntem chiar noi înşine poate fi mai bună dacă ameliorăm condiţia materială şi morală a membrilor săi. Suntem întru totul de acord cu ideea că, o dată stabilite atributele umane fundamentale, ele trebuie afirmate. Criza democraţiilor apare de cele mai multe ori acolo unde individul/indivizii nu-şi pot manifesta din plin ceea ce au intrinsec (tocmai aceste atribute). Creşterea nivelului de trai prin măsurile economice şi sociale pe care ne propunem să le urmăm au această menire a respectului pentru atributele fiinţei umane. O bună stare economică a individului este în măsură să-i asigure confortul interior, născut din ceea ce vrea şi poate să facă în viaţă. Rezumăm totul la ideea libertăţii de a fi original, de a fi un sine specific între atâtea altele. Ne dorim aşadar să avem o societate în care să nu mai existe frustrare (căci ea subminează bazele democraţiei), ci, din contră, cât mai mulţi indivizi care să se simtă împliniţi cu ei înşişi şi cu posibilităţile lor de a face ceea ce natura le-a hărăzit. Omul pe care îl vede Partidul Conservator este aşadar unul al unei vieţi mai bune, al unui raport mai just între dorinţe şi putinţa de a le satisface.
Partidul Conservator din România îşi propune să aşeze la temelia valorilor sale respectul şi grija pentru familie. Noi credem că familia este unitatea de bază a oricărei societăţi, locul în care se produc, dar se şi conservă cel mai bine, valorile umane. De asemenea, punem accent permanent pe tradiţie şi pe rezultatele pe care aceasta le exercită asupra prezentului şi viitorului. Tradiţia dă măsura în care se formulează pe scena socială comportamentele, principiile, instituţiile politice, moravurile. Dar această tradiţie nu se poate transmite şi păstra decât în zona în care ea este cel mai uşor de întreţinut. Aşadar, acest lucru nu se poate face decât acolo unde comportamentul uman este cel mai liber şi cel mai puţin supus constrângerilor de orice fel. Spaţiul protector, în care există şi cea mai deplină libertate de manifestare a propiilor valori, este familia. Dorim ca statul să încurajeze celula familială prin promovarea unei bune educaţii, a unei siguranţe comunitare mai mari, a unui confort şi lejerităţi de comunicare la nivel microsocial. Suntem decişi să promovăm prin pârghiile oferite de lege, ideea că o bună conştiinţă a apartenenţei la o societate porneşte de jos în sus, de la valorile pe care le promovează în mod tradiţional familia. Omul se simte cel mai confortabil în sânul nucleului familial şi tocmai de aceea este foarte important să contribuim la această siguranţă a sa şi la încurajarea unei adevărate culturi comunitare. Pentru că individul este mult mai probabil să aibă iniţiative mici, la nivelul de cunoaştere pe care îl stăpâneşte, în imediata vecinătate a intereselor lui cele mai simple. Dacă reuşim să promovăm cu adevărat un mediu propice în care celulele familiale se susţin unele pe altele, atunci vom avea o societate de succes în care consensul se obţine plecând de la oameni şi nu de la structurile de putere. Noi credem că acel consens social care pleacă de la năzuinţele individuale este cel mai rezistent la schimbările bruşte ale societăţii, fiind în acelaşi timp soluţia cea mai sigură de a cointeresa şi de a combate apatia politică. Treburile cetăţii sunt eminamente treburile cetăţenilor săi, ele neputând fi mai fructuos atinse şi soluţionate decât în cadrul natural al relaţiilor sociale de bază. Suntem decişi să susţinem că familia este purtătoarea acestui mesaj de consens social şi că numai ea poate rezolva problema distanţei reci dintre stat şi cetăţean. Numai pornind de jos, de la ceea ce reprezintă primele forme de interes uman, putem avea o societate sănătoasă în care voinţa individuală poate fi armonizată cu voinţa generală a corpului social. Partidul Conservator crede că normalitatea începe de la familie, iar susţinerea unei vieţi familiale normale nu poate duce decât la normalitate.
Credinţa, ca formă de coeziune socială, a jucat şi va juca întotdeauna un rol covârşitor în armonizarea spaţiului social. Noi dorim să fim promotorii libertăţii tuturor expresiilor de cult, mediatorii şi susţinătorii eforturilor de a promova, achiziţiona, recondiţiona elemente de patrimoniu cultural religios, în măsura în care acestea pot fi corelate ca parte a patrimoniului naţional. Credem că Statul şi Biserica au misiuni funciar diferite, dar nu vom tăgădui să susţinem proiecte confesionale cu caracter religios care pot duce la o mai bună formă de exprimare a valorilor, tradiţiilor fundamentale ale poporului român. Maniera în care statul poate interveni în arondismentul ecleziastic nu trebuie să depăşescă limitele legiferării specifice şi susţinerile voluntare ale unor proiecte benefice pentru societate. Pe de altă parte, ne aşteptăm ca aportul instituţiilor religioase la viaţa socială să fie unul consistent, benevol, neînregimentat politic. Biserica, prin valorile pe care le promovează, poate face mult bine acolo unde instituţiile statului par suficient de rigide şi de nedorit ca să pătrundă. Biserica, alături de familie, poate crea acel ţesut minimal de valori, de la care pornind, indivizii se pot constitui în adevăraţi cetăţeni ai societăţii lor. Putem interveni cu succes în soluţionarea retrocedărilor binecuvenite, în favoarea tuturor cultelor religioase. Credem că toate cultele trebuie să se bucure de tratament legislativ şi executiv legal, astfel încât climatul interconfesional de la noi să fie unul propice dialogului şi bunei înţelegeri. Nedreptăţile comunismului trebuie reparate în favoarea tuturor cultelor văduvite. Credinţa în valori tradiţionale, în ideile universale de bine şi drept, nu poate decât să ajute societatea pe drumul ei spre o mai mare integritate şi coerenţă. Deoarece credinţa întăreşte ideea limitelor care ne sunt impuse natural şi pe cea a dării de seamă, ea facilitează pe căi adiacente înţelegerea a ceea ce este just, corect, decent şi moral într-o societate. Partidul Conservator consideră că religia promovează exact acele valori, complementare cu cele sociale, care duc la o formă individuală mai bună şi mai tolerantă.
Conştienţi de inegalitatea naturală a oamenilor, dorim să promovăm un model ierarhic asemănător în ceea ce înseamnă valorile unei societăţi. Noi credem că la vârful piramidei sociale trebuie să stea un principiu de excelenţă, competenţă şi moralitate. Putem să asigurăm condiţii egale pentru ca fiecare să poată urca pe scara ierarhică potrivit propriilor capacităţi şi merite şi vrem să întărim percepţia publică a acestui fapt. O societate modernă nu poate rezista şi nici nu se poate perfecţiona în afara acestui principiu al performanţei. Înţelegând totuşi că performanţa este o valoare minoritară, că există o scară cu multe gradaţii a acesteia, nu putem decât să inducem mentalului colectiv o grilă de selecţie în consecinţă. Noi înţelegem ierarhia valorilor nu ca pe o lege de fier a oligarhiei, ci ca pe un scop în sine, ca pe un model normativ menit să aducă în faţă ceea ce societatea are mai bun. Concomitent, dorim să creăm acele condiţii egale în care indivizii pot să performeze pe măsura capacităţii lor. Recunoaştem acest model cultural în toate activităţile cotidiene, iar o conştiinţă generală activă a acestui lucru nu poate decât să ducă la progres. De la activităţile sportive la cele culturale, principiul excelenţei este cel care generează succes. Ierarhia conservatoare trebuie înţeleasă astfel modern, în favoarea individului şi a fiecăruia, departe de ierarhiile de drept divin din trecut. Aşadar, Partidul Conservator îşi propune să creeze condiţii egale pentru performanţe inegale; putem deduce de aici că doar excelenţa şi competitivitatea sunt singurele temeiuri pe care o societate poate să-şi asigure un viitor mai bun.
Conservatorii din România vor să fie promotorii temperaţi ai ideii naţionale. Concepţia la care noi am aderat fără rezerve a fost aceea a excelenţei valorii, din orice zonă sau spaţiu social ar veni aceasta. În acelaşi mod, faptul că suntem români nu trebuie privit ca o realitate ancorată definitiv în cadrele pe care gândirea noastră, orgolioasă în genere, ni le impune. Valoarea noastră naţională trebuie să fie gândită ca o achiziţie flexibilă, perfectibilă în marea familie europeană. Vrem să evităm cu orice preţ comparaţiile pe acest palier cu alte valori naţionale. În locul comparaţiei dorim o piaţă maleabilă de valori naţionale în care fiecare naţionalitate europeană să aibă acces la statutul de originalitate, iar nu la cel de superioritate. Cred că ideea de naţionalitate este egală cu sine oriunde s-ar afirma. Ea nu suportă grade de comparaţie sau de analiză. Putem fi români, şi chiar mai buni români, nu afimându-ne superioritatea faţă de alte naţionalităţi, ci, dimpotrivă, admiţând caracterul de unicitate şi de originalitate al fiecărei naţionalităţi. Credem că sentimentul patriotic se traduce în termenii utilitarişti ai ceea ce este mai util pentru poporul nostru. Putem creşte nivelul de trai (cultural, educaţional, material, sanitar etc.) pentru societatea pe care o gospodărim, iar asta să fie singura formă de patriotism admisă. Suntem convinşi că, în cele din urmă, vom fi cu toţii cetăţeni europeni şi nu se va mai vorbi despre secole ale naţionalismelor. Ceea ce înţelegem astăzi generic prin naţionalitate va fi doar un indicator de specificitate şi de aptitudini. Pentru că va trebui să răspundem cu toţii rigorilor unei pieţe comune, tocmai de aceea conservatorii români, prin valorile pe care le promovează, doresc să confere naţionalităţii lor o etichetă de excelenţă specifică, astfel încât ea să nu fie mai bună sau mai rea decât altele asemenea, ci complementară şi tolerată. Naţionalismul nostru se îndreaptă mai mult spre rigoarea economică. În virtutea contractului simbolic dintre guvernanţi şi guvernaţi, singura formă de patriotism care trebuie acceptată este cea care promovează binele comun în graniţele recunoscute internaţional. Un român trebuie să se simtă patriot pentru că aparţine unei culturi de sine stătătoare, pentru că este egal cu alţi cetăţeni europeni de alte naţionalităţi, pentru că meritele sale sunt recunoscute ca fiind ale unei comunităţi de cultură specifică. Partidul Conservator vede patriotismul ca o manifestare în spirit olimpic. O competiţie în care, chiar dacă nu câştigi mereu, eşti cel puţin la fel de mândru pentru simplul fapt că participi la ea din partea alor tăi.
Conservatorii români cred că ordinea şi legalitatea sunt o garanţie a instituţiilor statului de drept. Dacă predecesorii noştri din veacurile XIX-XX vedeau în aceste principii un remediu împotriva tendinţelor de schimbare radicale şi bruşte ale oponenţilor lor politici, în secolul al XXI-lea noi înţelegem, prin ordine şi legalitate, domnia legii. Din argument politic, acum două secole, am făcut trecerea justă la argumentul universal al oricărei democraţii autentice. Ordinea şi legalitatea nu mai sunt astăzi apanajul unei culori politice, ci al unei societăţi în ansamblu. Ordinea economică presupune un climat de afaceri potrivit şi legi care să exprime echitatea concurenţială şi performanţa instituţională, cea politică presupune separaţia efectivă a puterilor în stat concomitent cu instituţii politice funciar dedicate democraţiei liberale, iar cea socială implică diminuarea şi aplanarea conflictelor care ar putea apărea, printr-o bună funcţionare a instituţiilor abilitate să facă acest lucru. Pentru a putea realiza un asemenea climat, schiţat aici în linii generale, este absolută nevoie de o justiţie independentă şi performantă la nivelul procedurilor şi „acquis-ului comunitar”. Scoaterea justiţiei de sub aservirea politică este urgenţa oricărei democraţii. Un stat, fie el şi formal democratic, devine efectiv un stat de drept atunci când are legi bune care sunt aplicate fără discriminare. Constituţia pe care o avem trebuie să dicteze principiile generale după care statul trebuie să se conducă. Vom fi cu adevarat credibili, performanţi, democraţi, numai dacă ne asigurăm o justiţie ferită de orice imixtiuni. Numai astfel ea poate să devină a treia putere în stat. Credem cu tărie că fără o justiţie independentă şi performantă sub aspect procedural, toate celelalte puncte ale convingerilor noastre sunt de prisos. Orice teorie despre contractul social nu stă în picioare în absenţa unui sistem just de sancţiuni. Infracţionalitatea pe care o blamăm cu tărie nu încalcă atât legea, cât contractul social. Partidul Conservator consideră că singura menire a legii trebuie să fie respectarea termenilor acestui contract social, adică acea libertate de acţiune care nu intră în conflict cu oricare altă libertate de acţiune.
Specificitatea conservatorismului este aceea de a se adapta mereu la schimbare prin valorizarea prezentului din perspectiva trecutului, iar acest lucru va face ca accentele hibride doctrinare ale sale să fie nu numai reale, dar mai ales necesare. Dată fiind realitatea României de astăzi noi credem că se impune cu necesitate un neo-conservatorism autohton dispus să facă economie funcţională de piaţă cu strategii apropiate de cele liberale, dar şi protecţie socială, o valoare specifică social-democraţiei. Pe lângă toate acestea, rămân desigur elemente de bază ale conservatorismului tradiţional, un set de valori şi convingeri care nu se schimbă indiferent de contextul istoric — privind promovarea valorilor creştine, ale familiei, ale individului ca un dat natural, ale ierarhiei sociale etc. Aşadar, conservatorii din România promovează economia liberă de piaţă şi non intervenţia statului în economie. Majoritatea gânditorilor politici găsesc acest aspect ca pe unul menit să submineze şi chiar să distrugă elementele fundamentale ale conservato-rismului. Credem că se poate depăşi acest impas doar prin înţelegerea conservatorismului în termenii unei administrări a realităţii sociale. Există într-adevăr pericole privind posibilitatea ca aderenţa la valorile liberale ale economiei de piaţă să atace sau chiar să distrugă formele tradiţionale de viaţă. Este un risc asumat căruia conservatorismul de pretutindeni trebuie să-i facă faţă. Riscul este cu atât mai mare în momentele de stagnare sau de slabă dezvoltare economică. Efectele economiei libere în acest tip de momente economice se traduc în costuri sociale. Costurile sociale se traduc la rândul lor în costuri politice. Insecuritatea economică personală a zilelor noastre este flagelul pe care conservatorismul trebuie să-l depăşească, atunci când se află la guvernare, prin asigurarea unui echilibru stabil între procesele economice, libere să se autoregleze, şi prin protecţie socială. Conservatorii din România îşi propun să promoveze economia liberă de piaţă, asigurând în acelaşi timp de cadrul legal în care se poate înfăptui acest mecanism. Credem că statul nu se poate retrage din economie decât amenajând în prealabil plaja legislativă propice acestui lucru, asigurând condiţiile concurenţei libere şi loiale. Credem că non intervenţia economică duce finalmente la bunăstare socială, dar drumul ce trebuie parcurs până acolo presupune o atenţie sporită asupra efectelor colaterale sociale pe care o asemenea liberalizare le presupune. De aceea, Partidul Conservator înţelege să adapteze la realitatea concretă ritmul accelerat al dezvoltării economice şi sociale impus de condiţiile istorice actuale.
Ne propunem să promovăm acele proiecte legislative care duc finalmente la o economie de piaţă funcţională. Scopul nostru declarat este acela de a induce mediului economic şi de afaceri românesc un caracter concurenţial echitabil, bazat pe diminuarea birocraţiei şi pe mecanisme juridice performante, simple şi favorabile întru totul agenţilor economici de orice fel. Ne aplecăm cu mare atenţie asupra tuturor sectoarelor economice, dar credem că un accent mai consistent trebuie pus asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, pe care le vedem ca purtătoare ale unui impuls economic flexibil, suplu şi performant. Credem în acelaşi timp că dezideratul formării unei clase de mijloc autentice poate fi realizat mai lesnicios tocmai plusând pe dezvoltarea acestui tip de întreprinderi. Ele măresc plaja întreprinzătorilor privaţi medii, dar şi calitatea condiţiilor de muncă şi salariile celor angajaţi în astfel de activităţi economice mici şi mijlocii. Rezultatul final este o economie dinamică şi o societate cu un standard de viaţă cât mai bun. Economia liberă de piaţă presupune printre altele eliminarea oricăror monopoluri, asigurarea de licitaţii transparente pentru privatizarea diferitelor sectoare economice, prezenţa unui cadru legislativ care să promoveze aceste valori. În acelaşi mod, suntem conştienţi că trebuie să existe inclusiv o justiţie economică, un mecanism hotărât şi intransigent în ceea ce priveşte sancţionarea abuzurilor economice grave. Pentru că evaziunea fiscală, corupţia la nivelul interfeţei dintre economic şi politic, sunt flageluri care macină structura societăţii şi chiar bazele democratice. Partidul Conservator are convingerea că mijlocul prin care pot fi evitate astfel de fenomene negative este tocmai afirmarea unei voinţe politice şi legislative clare, ferme în ceea ce priveşte apărarea principiilor concurenţei economice libere şi loiale.
Conservatorii români vor să elimine orice neînţelegeri dogmatice cu privire la o posibilă inadvertenţă între cei doi poli de interes ai săi. Aşadar, noi promovăm valorile individuale, excelenţa umană, dar, în acelaşi timp, ştim că aceste valori nu se pot manifesta din plin decât într-un cadru comunitar. Prin urmare, ne propunem ca tocmai familia, cartierul, satul, comunităţile organice în special, să fie laboratoarele de bază ale societăţii în care să se manifeste valoarea umană. Căci în opinia noastră, omul nu are valoare de sine stătătoare decât în ceea ce am putea numi sistemul de relaţii sociale. Valoarea trebuie să aibă un sistem de referinţă, iar un individ nu are o bună calitate decât într-un mediu social cantitativ şi calitativ. Comunitatea, la rândul ei, este valorizată de către cei care o compun. E limpede că individul şi comunitatea sunt un binom inseparabil, iar noi ne propunem să favorizăm condiţiile în care ambii pot să capete substanţă şi credibilitate. Acesta este un crez umanist pe care dorim să-l urmăm. Vrem să depăşim confuziile iscate de alăturarea celor doi poli de interes (om şi societate) prin asumarea concomitentă a mai multe realităţi. Pe de o parte, omul ca individualitate, este interesat de satisfacerea propriilor sale necesităţi, ceea ce, la rigoare, poate fi o formă de egoism. Pe de altă parte însă, egoismul său este limitat de faptul că el presupune implicit un bine social. Noi vedem binele individului în termeni de bine social şi invers. Depăşim astfel simpla meritologie liberală a interesului individual, dar fără a o nega, ci, mai cu seamă, completând-o prin aportul pe care comunitatea îl are în asigurarea binelui individual. Partidul Conservator doreşte astfel să se situeze dincolo de diferendele doctrinare clasice şi să înţeleagă cât mai bine o realitate care îndeamnă la asemenea argumente: omul şi comunitatea trebuie să fie inseparabile pentru că fiecare au a-şi oferi unul altuia motive de satisfacţie şi succes.
Istoria recentă comună a părţii noastre de Europă ne îndeamnă să privim cu mai puţin scepticism decât o fac conservatorii occidentali, construcţia europeană. Cortina de fier a îndepărtat o mare parte din statele centrale şi sud-estice ale bătrânului continent de valorile comune europene. Aşadar, reacţia oricărei forţe politice din Europa Centrală şi de Sud-Est este una de reintegrare culturală în civilizaţia comună europeană. Dacă nimeni nu contestă valoarea culturală comună a statelor europene, fie că sunt sau nu membre ale Uniunii Europene, în termeni economici lucrurile stau sensibil diferit. Există într-adevăr state occidentale care, în virtutea propriei lor performanţe economice, pot pretinde un loc diferit decât cel definit de Uniunea Europeană. România nu este în nici un fel în situaţia de a refuza o favoare şi, în acelaşi timp, o onoare de acest fel. Pentru binele nostru economic şi prosperitatea românilor este necesar să dorim şi să reuşim aderarea cât mai rapidă la Uniunea Europeană. Suntem prin urmare conservatori în fond, dar realitatea ne impune să avem opinii diferite de ale altora în ceea ce priveşte viitorul european comun. Considerăm că intrarea României în Uniunea Europeană este, dincolo de beneficiile economice evidente, un pas de reparaţie istorică şi un tratament sigur pentru mentalul nostru colectiv zdruncinat atâtea decenii de molima comunistă. Credem cu tărie că această aderare este şi un pas înainte în ceea ce înseamnă responsabilizarea noastră proprie. Nu ne putem imagina că cineva poate să ne primească în familia lui înainte de a fi convins că putem face faţă cu succes rigorilor şi moravurilor acelei familii. Este nevoie aşadar să ne responsabilizăm pe noi înşine şi să facem tot ce este necesar pentru a corespunde criteriilor de aderare. Suntem convinşi, de asemenea, de faptul că putem să ne câştigăm, o dată acceptaţi, un rol, o funcţie şi o imagine de sine stătătoare în concertul european. Conservatorii din România doresc ca aderarea la Uniunea Europeană să fie un câştig important, atât pentru pretendent cât şi pentru destinatar. Suntem convinşi că dacă aplicăm cu consecvenţă şi corectitudine toate principiile în care credem, putem face ca România să merite pe deplin intrarea în marea familie europeană. Partidul Conservator este convins că o democraţie solidă, împreună cu o economie de piaţă performantă şi cu o justiţie independentă, se constituie în argumente coerente care ne pot apropia întru totul de statele occidentale şi pot face în aşa fel încât valorile noastre să fie compatibile cu cele europene.
Conservatorismul, fişier doc, 66.5kb


%d blogeri au apreciat asta: